Noile reglementări europene privind performanța energetică a clădirilor prevăd, etapizat, obligativitatea instalării sistemelor fotovoltaice pe clădirile noi și renovate, acolo unde acest lucru este fezabil tehnic și economic. Această cerință probabil o să fie transpusă treptat și în legislația națională din România, din perspectiva decarbonizării, măsura este justificată. Există însă riscul ca implementarea să urmeze o logică monofuncțională, în care suprafețele de acoperiș sunt ocupate integral de panouri fotovoltaice, în detrimentul infrastructurii verzi urbane.
Literatura științifică actuală arată clar că această competiție este inutilă. Nu trebuie să alegem între acoperiș verde și panouri solare, cea mai performantă soluție este integrarea lor într-un sistem unic, acoperișul biosolar.
Performanța panourilor fotovoltaice este direct dependentă de temperatura de operare. Pentru modulele cristaline, coeficientul de temperatură este în medie de aproximativ −0,5% pentru fiecare grad Celsius suplimentar. O creștere cu 10°C poate reduce randamentul cu aproximativ 5%. Pe acoperișurile convenționale bituminoase sau minerale, temperaturile de suprafață depășesc frecvent 70–90°C vara, ceea ce înseamnă că sistemele PV funcționează exact în perioadele cu radiație maximă la temperaturi care le reduc eficiența.
În plus, cercetările recente descriu fenomenul „photovoltaic heat island effect”, prin care instalarea densă a panourilor poate contribui la creșterea temperaturilor locale. Modelări climatice indică o creștere de aproximativ 0,2°C la scară urbană în anumite scenarii și diferențe locale ale aerului de peste 3–4°C în condiții specifice. Aceste date nu contestă beneficiile energiei solare, dar arată că o abordare exclusiv fotovoltaică poate avea efecte secundare asupra microclimatului urban.
Acoperișul biosolar funcționează eficient prin răcire. Sistemul combină un strat vegetal funcțional cu panouri montate deasupra vegetației, într-o configurație care permite circulația aerului, intrarea luminii și accesul pentru mentenanță. Vegetația transformă o parte semnificativă din energia solară în flux de căldură latentă prin evapotranspirație, reducând acumularea de căldură și temperatura de operare a panourilor.
Studiile sintetizate în documentația publicată de Converde indică reduceri ale temperaturii panourilor de până la 20°C în anumite comparații experimentale și creșteri ale producției de energie cuprinse, în majoritatea analizelor, între 0,8% și 8%, cu cazuri punctuale raportate de 13–18% pe clădiri similare. În combinație cu panouri bifaciale și substraturi optimizate, randamentul poate crește suplimentar. Vegetația nu concurează cu sistemul fotovoltaic, ci îl optimizează și stabilizează performanța în perioadele de temperaturi ridicate.
Pe de altă parte acoperișurile biosolare pot genera economii suplimentare pentru clădire estimate între 2,0 și 6,8 kWh/m² anual, reduc emisiile asociate pe durata ciclului de viață, prelungesc durata de viață a hidroizolației de 2-3 ori și asigură retenția a 50–80% din apa pluvială în configurații corect proiectate. În același timp, studiile europene și australiene indică creșteri semnificative ale biodiversității urbane, inclusiv ale insectelor polenizatoare, datorită microhabitatelor create prin alternanța zonelor umbrite și însorite.
Pentru România, această abordare este deosebit de relevantă. Verile tot mai calde reduc eficiența sistemelor PV convenționale, episoadele de ploi torențiale pun presiune pe infrastructura de canalizare, iar deficitul de spațiu verde în zonele dense limitează extinderea vegetației la nivelul solului. Acoperișul biosolar permite conformarea cu eventualele cerințe privind instalarea obligatorie a panourilor fotovoltaice, fără a sacrifica funcțiile ecologice esențiale ale acoperișurilor verzi.
În analiza și propunerile promovate de Asociația Converde, transpunerea obligației de instalare a sistemelor fotovoltaice în legislația națională este corelată cu necesitatea recunoașterii acoperișurilor biosolare ca soluție prioritară și multifuncțională. În locul unei alegeri între energie și biodiversitate, cadrul normativ ar trebui să promoveze integrarea lor și evaluarea proiectelor pe baza performanței pe ciclul de viață, nu doar a costului inițial. Acoperișul biosolar reprezintă o optimizare simultană a producției de energie, a rezilienței climatice și a infrastructurii verzi urbane. Într-un moment în care România își actualizează politicile energetice și urbane, cea mai eficientă și sustenabilă opțiune este utilizarea unei singure suprafețe urbane pentru funcții energetice și ecologice simultane.
