Acoperișurile verzi reprezintă o soluție ecologică pentru utilizarea optimă a acoperișurilor, contribuind la crearea unor spații verzi vibrante și funcționale
Acestea sunt alcătuite din diferite sisteme speciale de stratificare, inclusiv sisteme de drenaj, straturi de protecție cu funcții variate și substraturi speciale care permit dezvoltarea optimă a vegetației pe acoperiș, creând un mediu natural propice.
Prezentare
În funcție de cerințele și capacitatea portantă a clădirii, acoperișurile verzi pot fi proiectate pentru a permite traficul pietonal și vehicular, oferind o serie de funcții recreative și utilitare, similare cu cele ale zonelor verzi de la nivelul solului. În funcție de caracteristicile și amplasarea clădirii, acoperișurile verzi pot fi construite pe orice tip de acoperiș, indiferent de pantă sau unghiul de înclinare. În cazul acoperișurilor cu înclinație mică, nu este necesară o proiectare specială, însă pentru cele cu pantă mai mare de 15o, se impune includerea în structura straturilor a unui sistem special de antieroziune, care să ofere un suport sigur pentru vegetație și substrat, și să permită un drenaj eficient.
Componenta principală a acoperișurilor verzi o reprezintă vegetația, care poate consta în numeroase specii de plante. În funcție de preferințele individuale și de capacitatea portantă a clădirii, vegetația poate cuprinde plante suculente (Sedumuri), ierburi, plante perene, flori sălbatice sau chiar zone verzi complexe și variate, cu arbuști și arbori. Alegerea speciilor de plante utilizate în structura acoperișului verde determină, de asemenea, structura celorlalte straturi, care trebuie să fie adaptate la nevoile plantelor. Vegetația este plantată într-un substrat special, reprezentând următorul strat al structurii, care oferă un mediu adecvat pentru dezvoltarea vegetației sănătoase și care este adaptat capacității portante a acoperișului, având un conținut scăzut de materie organică.
Înaintea substratului, se instalează de obicei un strat de geotextil filtrant, cu rolul de a împiedica intrarea particulelor fine, granulelor și impurităților din substrat în sistemul de drenaj. Stratul de drenaj joacă un rol esențial în funcționarea eficientă a sistemului de acoperiș verde, asigurând evacuarea apelor pluviale și stocarea apei în compartimente speciale, astfel încât aceasta poate fi absorbită de plante în perioadele secetoase. Sub stratul de drenaj, se amplasează un geotextil de protecție, cu scopul de a proteja hidroizolația împotriva posibilelor impacturi mecanice și deteriorări, atât în timpul lucrărilor, cât și după instalare. Dacă hidroizolația nu este rezistentă la pătrunderea rădăcinilor, se recomandă instalarea unei membrane antirădăcini, care să prevină deteriorarea hidroizolației clădirii de către rădăcinile plantelor invazive.
Istoric
Acoperișurile verzi au o rădăcină adâncă în istorie, primele mențiuni scrise datând de mii de ani în urmă. Printre acestea, se numără celebrele Grădini Suspendate ale Semiramidei, considerate una dintre cele șapte minuni ale lumii. Deși nu există dovezi arheologice tangibile care să confirme existența lor, amintirile scrise despre aceste grădini continuă să inspire și să intrigheze omenirea până în prezent. Se spune că aceste grădini au fost construite în mijlocul deșertului și au reprezentat o adevărată oază de verdeață pentru oameni. Ele erau suspendate pe terase de piatră, ajungând până la 75 de metri înălțime, și beneficiau de sisteme complexe de drenaj, roți de apă, canale și sisteme de irigații, care asigurau o vegetație luxuriantă chiar și în condiții atmosferice extreme ale deșertului. Vegetația era alcătuită din specii rare de plante aduse din locuri exotice. Grădinile suspendate au rămas un simbol impresionant al frumuseții și al armoniei.
Un alt monument istoric fascinant este acoperișul verde scandinav, cunoscut sub numele de “torvtak”, care este frecvent utilizat datorită beneficiilor sale de izolare termică. Aceste acoperișuri erau realizate din mușchi, iarbă, turbă sau sol natural și datează încă din timpul vikingilor. Acestea erau extrem de rezistente la intemperii și se adaptau condițiilor meteorologice. Rolul lor principal era de a asigura izolarea termică și drenarea eficientă a precipitațiilor, oferind în același timp un aspect estetic, armonios și natural în mediul creat de om.
Multe tipuri de acoperișuri verzi au fost întâlnite și în Orientul Mijlociu, unde erau utilizate în principal pentru a asigura o izolare termică eficientă și pentru a răcori locuințele în climatul cald și uscat.
Începând cu secolul al XX-lea, pe măsură ce omenirea a devenit mai preocupată de protejarea mediului înconjurător și căutarea soluțiilor pentru un viitor sustenabil, acoperișurile verzi au câștigat o atenție tot mai mare și au devenit populare la nivel mondial. S-au desfășurat numeroase cercetări și dezvoltări pentru a crea acoperișuri verzi moderne, iar Germania a jucat un rol cheie în acest proces. Datorită cercetărilor extinse din anii ’60 și ’70, au fost realizate numeroase inovații și îmbunătățiri în ceea ce privește structura și materialele utilizate pentru acoperișurile verzi moderne.
În prezent, pe măsură ce crește nevoia de soluții eficiente pentru problemele de mediu, acoperișurile verzi câștigă o popularitate tot mai mare, datorită numeroaselor avantaje ecologice și economice pe care le oferă.
Tipuri
În funcție de tipul și complexitatea vegetației și a structurii, precum și de cerințele de întreținere, se pot distinge mai multe tipuri de acoperișuri verzi. Fiecare tip are propriile caracteristici și trebuie selectat în funcție de nevoile individuale și de caracteristicile și amplasarea clădirii.
Acoperișul verde extensiv
Acest tip de acoperiș verde este cel mai simplu și mai ușor din punct de vedere structural și al greutății. De obicei, este alcătuit din plante suculente (Sedum), mușchi sau ierburi. Datorită caracteristicilor plantelor, necesită un strat subțire de substrat și întreținere ocazională. Cu toate că este un sistem simplu din punct de vedere structural, poate oferi o priveliște captivantă și estetică datorită vegetației viu colorate.
Acoperișul verde semi-intensiv
Așa cum sugerează și numele, acest tip se situează între acoperișul verde extensiv și cel intensiv în ceea ce privește structura și cerințele de întreținere. În acest tip de acoperiș verde, vegetația poate consta dintr-o varietate mai mare de ierburi, plante perene și chiar arbuști mici. Un exemplu comun este reprezentat de vegetația care imită pajiștile cu numeroase flori sălbatice. Sistemul semi-intensiv necesită un strat mai gros de substrat și o întreținere mai riguroasă decât sistemul extensiv. De exemplu, poate fi necesară tunderea și udarea periodică pentru a menține un aspect estetic pe tot parcursul anului.
Acoperișul verde intensiv
Acesta este cel mai complex tip de structură, care permite construirea unor spații verzi de recreere complete, incluzând arbori, arbuști și, în plus față de vegetația menționată anterior. O vegetație mai diversă și mai bogată necesită un strat mai gros de substrat pentru a asigura o creștere sigură și sănătoasă. Datorită caracteristicilor specifice, acest tip necesită întreținere regulată și frecventă, similară cu cea a zonelor verzi de la nivelul solului (udare, sisteme de irigații, tăiere, tunsoare a ierbii, etc.)
Acoperișul verde biodivers
Acesta este un tip special de acoperiș verde dedicat promovării biodiversității, includând plante indigene specifice care pot oferi habitat pentru o varietate mare de animale mici, precum insecte și păsări. Pe lângă vegetație, poate include și suprafețe cu o varietate de materiale și texturi, care contribuie la biodiversitate, cum ar fi pietrișul, nisipul, solul, dealurile și mici zone umede. În plus, diverse elemente naturale pot fi folosite pentru a oferi adăpost (pietre, ramuri de copaci, etc.). Prin combinarea acoperișului verde biodivers cu sistemul Blueroof și/sau sistemul fotovoltaic, se pot maximiza beneficiile ecologice.
Avantaje
Acoperișurile verzi oferă o serie de beneficii ecologice, economice și estetice, printre care se numără reducerea impactului negativ al dezvoltării urbane, reducerea poluării, promovarea biodiversității și furnizarea unui habitat pentru diferite specii de animale.
De asemenea, datorită sistemului special de drenaj și capacității de absorbție a plantelor, acoperișurile verzi sunt capabile să dreneze în mod eficient cantități mari de apă pluvială, facilitând funcționarea sistemelor de canalizare urbană, care adesea sunt suprasolicitate. În plus, plantele contribuie la purificarea apelor pluviale prin reținerea substanțelor nocive.
Un alt aspect important al acoperișurilor verzi este reducerea fenomenului de insulă de căldură urbană, o problemă tot mai frecventă în mediul urban dens. Suprafețele verzi, spre deosebire de elementele din beton și asfalt, nu se supraîncălzesc, ci formează zone umede și umbrite, contribuind la reducerea temperaturii prin evaporarea plantelor. Pe de altă parte, acoperișurile verzi au efect de izolare termică asupra clădirii, contribuind astfel la reducerea energiei necesare pentru răcirea și încălzirea clădirii.
Pe lângă numeroasele beneficii economice și de mediu, acoperișurile verzi au un impact pozitiv și asupra bunăstării umane, aducând natura mai aproape de oameni și oferind o atmosferă relaxantă. Suprafețele verzi vibrante conferă un aspect estetic, armonios și natural într-un mediu urban adesea gri și monoton.